Este adevarat ca fiecare om cauta la o anumita varsta, mai devreme sau mai tarziu, sa isi gaseasca un locusor al lui. Are un loc de munca mai bun sau nu, important e sa aiba o ocupatie cu castig, pentru ca de acolo ii vin banii cu care isi poate incepe viata intr-o cutiuta de chibrituri. Asa numesc eu acel apartament micut de 50-70 m patrati pe care majoritatea ne putem permite sa cumparam, mai ales acum ca aceasta criza financiara incepe sa ne ajunga , din ce in ce mai mult pe fiecare din noi, fie ca reducem costuri, fie ca anulam cheltuieli, strangem cureaua atat de mult incat o sa ajungem o populatie de frustrati. Dar cum romanul se multumeste si cu putinul pe care il are , va ramane in acea cutiuta de chibrituri si va cauta mereu noi si noi solutii de a-si imbunatati conditiile de trai sau se va infunda in amarul gust al depresiei.
Nu am intentionat sa pornesc acest articol cu aceasta introducere, dar zic eu ca sta bine acolo in urma ultimelor evenimente 
Am revenit cu o noua imagine a ceea ce inseamna “a vedea dincolo de fereastra”. Desi in orase tendinta este de a taia copacii, sa facem loc pentru parcari, pentru a face oamenilor un loc mai bun de a isi desfasura activitatile zilnice, sa fie multumiti de ce li se ofera, cei vinovati de acest lucru uita un lucru foarte important. Natura asa cum este ea este din ce in ce mai mult eliminata din peisajul urban. In locul lor se inalta cladiri impresionante de birouri, hoteluri, banci, mall-uri, cazinouri si alte asemenea. Vrem ca orasul nostru ca fie din ce in ce mai mult lipsit de natura ? Eu cred ca nu. Nu am nici o poza pentru acest articol pentru ca imagini de acest gen vedem in fiecare zi in orasul nostru.
