“Scriitorul”
- Ne cunoastem de foarte putin timp si nu stiu prea multe despre el, o sa ne impartaseasca el cateva lucruri despre sine si impreuna o sa aflam cine este, spuse “Locul de parcare”.
Multumesc, dragul meu “Loc de parcare”, am sa ma prezint pe scurt.
Am fost adus in lume, la lumina zilei (… care erau de fapt…becurile din spital…) , … cica era de fapt noapte afara…, in orasul Botosani, in jurul orei 00.00, chiar la inceputul zilei de 29.11.1979, sub norocosul semn zodiacal Sagetator. Parintii m-au numit Adrian si ca sa am si un nume de sfant mi-au zis si Constantin.
Am copilarit cea mai mare parte din tinerete , mergand ca orice pionier care vrea sa invete la o scoala generala, dar nu orice scoala ci cea cu nr.12 din Botosani. De ce nu 11 sau 13, sau de ce nu nr.1 ca sa pot spune ca am fost la scoala cea mai veche? Un filozof ar face un referat pe aceasta tema a nr. scolii ca sa afle un raspuns la intrebarea : De ce scoala nr.12?. Raspunsul este simplu insa : era cea mai apropiata scoala de casa.
Pe la varsta de 14 anisori si dupa 8 clase de invatamant primar, prin anul 2004, am schimbat scoala generala pe un liceu, liceul teoretic… “Mihai Eminescu”, acum devenit Colegiul “Mihai Eminescu”. A fost o afacere buna , avand in vedere ca am renuntat la invatamantul general in care faceai de toate cate putin, binenteles ca nu mai mult decat putea un pusti sa invete, pentru ca sa urmez profilul chimie-biologie la liceu. Am incercat sa deslusesc misterele chimiei si sa aprofundez tainele biologiei cu ajutorul a doua profesoare care le voi pastra in minte toata viata D-na Profesoara Rotundu Rada (chimie) si D-na Profesoara Nevinglovschi Tabita (biologie).
Toate bune si frumoase pana la terminarea liceului, dupa care m-am apucat de facultate, ca sa intru in lumea celor cu studii superioare. A fost mai bine decat la liceu pentru ca facusem o afacere si mai buna. Prin 1999 am dat orasul Botosani pentru orasul Iasi. Dintr-odata lumea mi se parea mai mare, dar mi-a trecut cand am ajuns sa merg pe toate strazile orasului Iasi si sa il cunosc destul de bine. Lumea se micsora cu fiecare zi in care cunosteam o alta parte a orasului Iasi si ma revedeam cu fostii mei colegi de liceu. In acest minunat oras am incercat sa invat din tainele psihologiei si asistentei sociale. Doar am incercat pentru ca nu am practicat profesiile, desi am luat din prima incercare examenul de licenta in 2003.
Din anul 2005 muncesc pe bani ca sa imi fac un viitor.
